Se numește frecvența intermediară (FI) la frecvența administrată în dispozitivele radio care utilizează principiul super-alodinamic. Acest lucru este obținut din amestecul antenei reglate semnal cu o frecvență variabilă generată la nivel local în aparatul însuși de un oscilator local (OL) și că are o diferență constantă cu ea. Această diferență între cele două frecvențe este tocmai frecvența intermediară.
în receptorii radio convenționali Valoarea frecvenței intermediare este de obicei 455 sau 470 kilohertz, în receptorii de modulare a amplitudinii (AM) și 10.7 Meghercios în modularea frecvenței (FM), deși în dispozitive mai sofisticate, se folosește așa-numita conversie dublă, o a doua valoare FI mai mică este utilizată. În receptorii de televiziune ai sistemului PAL angajați în Germania, Spania și alte țări, FI este selectat la 38,9 megahertz.
utilitatea utilizării unei frecvențe intermediare constă în faptul că toate circuitele de reglare existente din etapa în care se efectuează amestecul, acestea funcționează la o frecvență fixă (cea a FI) și Prin urmare, ele sunt mai ușor de ajustat. În acest fel selectivitatea este îmbunătățită și proiectarea etapelor de amplificare este facilitată. Dacă frecvența intermediară nu a fost utilizată, ar fi necesar să se proiecteze circuitele de melodie care, în același timp, să aibă o mare selectivitate și o gamă largă de selecții de frecvențe care acționează, ceva dificil și scump pentru realizare.