Rev Chil Pediatr 2012; 83 (1): 73-77
Carcasă clinică / Carcasă clinică
Emphizema pulmonară interstițială persistentă în nou-născut. Carcasa clinică
Emphysema pulmonară interstițială persistentă în nou-născut: Carcasa clinică
germană Mühlhausen M.1, Scarlett Bretauer M.2, Fernando Martínez R.3, Yorky Melipillán A.4
1. Neonatolog, șeful serviciului de neonatologie, Spitalul San José. Profesor asociat Facultatea de Medicină Universitatea din Chile.
2. Beledon Neonatologie, Serviciul de Neonatologie, Spitalul San José.
3. Copii bronhopulmonar, Serviciul de boli respiratorii, Spitalul Roberto del Río.
4. Radiologul copiilor. Serviciul de radiologie, Spitalul Roberto del Río.
Direcția de corespondență
Emphysema pulmonară interstițială persistentă (țeavă) este un sindrom caracterizat prin scurgeri de aer la perivasculare Țesutul din plămân, care afectează nou-născuții cu istoria ventilației mecanice. De asemenea, este caracterizată de lipsa de reabsorbție a aerului în decalajul în unele zone și formarea celulelor gigantice. Raport de caz: Este prezent un nou-născut prematur de 35 de săptămâni. Moan și retragerea au fost observate, cu cerințe de oxigen. La spital, sa făcut diagnosticul de sindrom de primejdie respiratorie tranzitorie, necesitând suportul CPAP nazal. La 12 ore de viață a fost observată o deteriorare bruscă clinică și a fost confirmată o pneumotorax de tensiune a plămânului drept. Pneumotoraxul a fost drenat cu tubul pieptar și a fost inițiată ventilație de înaltă frecvență. La radiografia toracică a arătat reexpansiunea pulmonară dreaptă și imagini de bază ale confluenței mai mari, sugerând bronhopneumonia. După suportul ventilatorului discontinum, 2 imagini cu piept CT show la emfizemul pulmonar interstițial persistent în plămânul drept. Pacientul a fost evacuat la 13 zile de viață. Discuție: Pipe este un sindrom care trebuie suspectat în cadrul diagnosticului diferențial al desenelor pulmonare chistice în nou-născut. Identificarea sa avaște excluderea entităților similare și evitarea intervențiilor chirurgicale inutile, deoarece conducta poate duce la o rezoluție spontană.
Emphysema pulmonară persistentă interstițială, nou-născută, pneumotorax.
abstract
Emphizema pulmonară interstițială persistentă (EPIP) este un sindrom care se caracterizează prin evadare aeriană a țesutului perivascular al plămânului care afectează nou-născuții (RN) cu antecedente de ventilație mecanică. Cazul clinic: Produsul de 35 de săptămâni RN AEG Evolvează cu plăcere și retragere care necesită oxigenoterapie. Este spitalizat diagnosticat cu sindromul de dificultate respiratorii tranzitorii, care necesită sprijin cu CPAP nazal. La 12 ore de viață, are deteriorarea clinică brută, cauzată de o tensiune pulmonară dreaptă pneumotorax care este drenată cu un tub pleural și se conectează la o ventilație de înaltă frecvență. Controlul radiografic Afișează re-extinderea plămânului drept, evoluează în mod favorabil stingerea în a patra zi, TAC toracică arată imaginile pulmonare dreapta compatibile cu emfizemul pulmonar interstițial persistent. Este descărcat la 13 zile de viață. Discuție: Diagnosticul EPIP se bazează în principal pe suspiciunea clinică și radiografică, având un rol fundamental al Tacului, cu imagini caracteristice ale liniilor centrale groase asociate cu puncte mari înconjurate de imagini radiolucive, corespunzătoare chisturilor. Manipularea depinde de fiecare caz. Chirurgia este rezervată în funcție de evoluția și extinderea emfizemului. Concluzii: Identificarea EPIP ne permite să excludem alte entități similare și să evităm operațiile inutile, deoarece evoluția EPIP poate duce chiar la rezoluția spontană.
Cuvinte cheie: emfizema pulmonară interstițială persistentă, neonat, pneumotorax Insuficienta respiratorie.
Introducere
Emphysema pulmonară interstițială persistentă (EPIP) este un sindrom care se caracterizează prin evadare aeriană în țesutul perivascular al plămânului și care afectează în principal nou-născuții (RN) cu ventilație mecanică antecedentă sau ventilație de presiune pozitivă. Stocker et al, descrie acest fenomen deja în 1977, prezentând un studiu retrospectiv de 22 de pacienți tratați cu oxigenoterapie și / sau ventilație mecanică1. Incidența descrisă curentă este de aproximativ 2-4% din venituri la unitățile cu intensitate neonatală2.3.
este descris mai frecvent pe Premat RN, deși prezentarea sa la un termen RN este din ce în ce mai obișnuită.
Emphysema interstițială pulmonară clinic poate fi clasificată ca acută sau persistentă, precum și prin extensie: localizată (Uni sau Multi Lobar) sau difuzie3.4. EPIP se caracterizează prin lipsa de reabsorbție a aerului în interstiția unor zone, astfel încât manifestarea sa este în general localizată2.
Ventilația mecanică pare a fi principalul factor de declanșare, cu toate acestea, cazurile sunt descrise și la nou-născuții fără o istorie a acesteia, în care diagnosticul este în cele din urmă ridicată de constatările caracteristice radiografice și / sau histologice5.6.
Obiectivul acestui raport este de a face cunoscută o entitate clinică rară, dar de mare importanță în diagnosticul diferențial al malformațiilor pulmonare din nou.
Carcasa clinică
nou-născuți 35 de săptămâni potrivită pentru vârsta gestațională. Fiul mamei 30 de ani, multipara de la 2, care a studiat sarcina controlată, cu o istorie a diabetului gestational manipulat cu dietă. În plus, o istorie de oligohidroamnios severe, de aceea sa decis să întrerupă sarcina la 35 de săptămâni, cu ultrasunete Doppler normale. Secțiunea cezariană a fost făcută de un context matern al unei cicatrice de cezariană cezariană anterioară. Sa născut în stare bună, Apgar 8-9. Greutate: 2 624 GRS. Lichid amniotic fără meconiu. Ea a evoluat cu plângere și retragere care necesită FIO2 la 0,5, așa că a fost decisă spitalizată.
inițial a evoluat ca un sindrom tranzitoriu respirator, care necesită sprijin cu CPAP nazal. Hematocrit, hemoglucotest și gaze arteriale din cele 3 ore de viață au fost normale. Tórax X-ray din cele 3 ore de viață impresionate ca un sindrom pulmonar umed (Figura 1). Ea a evoluat cu o scădere a cerințelor O2, dar cu retragerea subcostală și se menține polipirii. La 12 ore de viață, a prezentat deteriorarea clinică abruptă, care a dus la o pneumotorax de tensiune pulmonară dreaptă (Figura 2). A fost drenat cu un tub pleural și se conectează la o ventilație de înaltă frecvență, cu parametri mici. Controlul radiografic ulterior a prezentat re-expansiunea plămânului drept și a imaginilor de bază relevante care au fost impresionate ca bronconeumonia. Hemograma și rezultatul PCR normal. Sa decis să înceapă antibioticele de primă linie prin decompensare clinică asociată cu aceste imagini, cu ampicilină și gentamicină în doze obișnuite. Ea a evoluat stabil, scăzând progresiv parametrii ventilați. La 48 de ore de instalat tubul pleural, emfizemul a fost zdrobit ușor în lobul superior și mijlociu, așa că a fost redeschis. Screening-ul a fost repetat infecțios de suspiciunea clinică Bronconeumonia, dar acest lucru a fost întotdeauna normal. În cea de-a patra zi de viață cu parametri minimali, a fost extubată că șederea în Narcera, întorcându-se la Avafo de apnee.
emfizem. Terapia cu antibiotice a fost, de asemenea, suspendată.
Odată într-o narny, chiar și cu tub de evacuare, a fost efectuată TAC THORAX care a arătat chisturi mari ale lobului superior și drept, cu compensarea plămânului stâng. S-a îndepărtat scurgerea și a fost efectuat un al doilea control la 48 de ore după îndepărtarea tubului pleural, care nu a arătat reproducerea emfizemului sau a unui angajament mai mare al chisturilor, cu imagini ale pulmonului drept compatibil cu un emfizem pulmonar interstițial persistent (figuri 3 și 4). A fost evaluată de o echipă multidisciplinară (chirurgi copii, radiologi ai bronhopulmonarilor și copiilor), decizând managementul așteptat. La 13 zile de viață, fără dificultate respiratorie, hrănirea bine la piept a fost decisă controlul ridicat și în ambulatoriu de către specialiști (Figura 5).
iv id = „e06d250d08”
iv id = ”
în timpul dvs. Primul an de viață, a fost controlat în mai multe ocazii de către medicul copiilor bronhopulmonari. A evoluat bine fără evenimente respiratorii intercurente. Razele sale X-X nu au arătat diferențe cu cea de-a 13-a zi de viață.
Discuție
EPIP este un sindrom descris mai mult de 30 de ani în urmă, care trebuie să fie prezent în diagnosticele diferențiale de boli pulmonare critice în nou-născut. Emphizemul interstițial este, de obicei, un fenomen destul de tranzitoriu, dar în unele ocazii persistă și se extinde. Patofiziologia acceptată este printr-o întrerupere a membranei bazale a alveolului și reabsorbția lentă a aerului, lăsând acest lucru prins la interstiția, care are în sfârșit formarea tauri gigantice6. Rapoartele descrise sunt în mod obișnuit legate de pacienții care studiază cu sindroamele de primejdie respiratorie care au nevoie de ventilație mecanică, precum și de nou-născuții fără o istorie de importanță, introducând unitatea de neonatologie fără simptome respiratorii și prezentarea numai icter1-3.5 -7
Diagnosticul se bazează în principal pe suspiciunea clinică și radiografică, având tomografia axială calculată (TAC) pulmonar un rol fundamental în diagnosticul diferențial4. Donnelly et al, descrie o serie de 17 purtători ai EPIP nou-născuți, în care 82% dintre TAC pulmonare au arătat linii centrale groase asociate cu puncte mari înconjurate de imagini radiolucive, care corespund chisturilor, precum și în alte rapoarte, sunt descrise ca caracteristice din această entitate4.
Managementul este discutabil și va depinde de caz. Comportamentul inițial obișnuit este așteptat, manipularea în ventilație de înaltă frecvență și descrierea ca alternative în ventilația care manipulează intubarea bronhiului contralateral al EPIP, precum și poziția pronum5. Chirurgia este rezervată în funcție de evoluția și extinderea emfizemului. Din acest motiv, luând în considerare EPIP în cadrul diagnosticului diferențial al emfizemului lobar congenital, malformații chistice adenomatoid, chisturi bronhogene, este de mare importanță, deoarece identificarea acestui sindrom ne permite să excludem alte entități și să evităm operațiile inutile, chiar, Evoluția EPIP-ului poate merge la rezoluția spontană6.
Referințe
1.- Stocker JT, Madewell JE. Emphysema pulmonară interstițială persistentă: O altă complicație a sindromului de primejdie respiratorie. Pediatrie 1977; 59: 847-57.
2.- Gurakan B, Tarca A, Arda este. Persistentă emfizem interstițială pulmonară într-un neonat neventilat. Pulmonologie pediatrică 2002; 34: 409-11.
3.- Pursnani SK, Amodio JB, Guo H, Greco Ma, Nadler EP. Emphysema pulmonară interstițială persistentă prezintă ca o tensiune spontană pneumo-toraxă într-un copil complet. Surg pediatric INT 2006; 22: 613-6.
4.- Donnely LF, Lucaya J, Ozlame V. CS Constatări și cursuri temporare de persistență emfizem interstițială pulmonară în nou-născuți: un studiu multilinstituțional. AJR: 2003; 180: 1129-33.
5.- berk dr, varich lj. Situat emfizemul interstițial pulmonar persistent într-un copil prematură în absența ventilației mecanice. Pediatr Radiol 2005; 35: 1243-5.
6.- Jassal MS, Benson Je, Mogayzel P. Rezoluția spontană a emfizei interstițiale persistente persistente persistente Pulmonol 2008; 43: 615-9.
7.- Crosswell el, Stewart DL. Cazul radiologic al lunii. Arc Pediant Adoles Med 2001; 155: 615-6.
Lucrul primit la 03 august 2011, a revenit la 22 septembrie 2011, a doua versiune pe 27 noiembrie 2011, acceptată pentru publicare la 08 decembrie 2011.