creierul uman modern și brațul au o formă caracteristică globulară, incluzând parietal și cerebellar. În contrast, Neanderthals, deși având un volum endocranial similar, au prezentat un endocranie mai alungită cu regiuni parietale și cerebeloase mai pline. Pe baza amprentelor endocraniene, comparăm morfologia lobului parietal al oamenilor moderni și a Neanderthalilor, deoarece această regiune a creierului este esențială pentru mai multe funcții cognitive, inclusiv utilizarea instrumentului și imagistica vizuală. În paleoneurologie, analizele de formă ale endocasturilor se bazează fie pe repere anatomice care reprezintă caracteristici de suprafață endocraniene omoloagă pentru convoluțiile corticale (impresii ale creierului gyri și sulci) sau pe ochiuri dense de semilandmarci care captează forma endocraniană globală. Analizele anterioare Folosind fostul sugerat că oamenii moderni au lobi parietali relativ mai lungi și mai înalți decât speciile umane dispărute, în timp ce acesta din urmă au subliniat bulgarea parietală fără o diferență semnificativă de dimensiuni de regiuni parietale. În studiul de față, combinăm ambele repere anatomice și semilandmarci de suprafață pentru a investiga diferențele morfologice ale lobilor parietali dintre oamenii moderni și neandertalizii. În ciuda limitărilor prin incertitudinea reperului, analizele noastre au reușit să detecteze și să confirme medii diferite forme parietale, cu oamenii moderni care prezintă lobi parietali mai înalți și anteroposterici. De asemenea, prezentăm diferențe medii de dimensiuni, cu oamenii moderni care prezintă zone de suprafață ușor mai mari pe regiunea parietală posterioară dorsală și pe o regiune laterală cuprinzând girusul supramarginal, gyrusul unghiular și sulcus intraparietal. În timp ce am observat diferențele medii în forma parietală dintre cele două specii, ghidajele lor de suprapunere, indicând diferențele ar putea fi o chestiune de grad. Astfel, analizele ulterioare privind variația intraspecifică a morfologiei lobului parietal în creierul uman modernă ar trebui să ajute la înțelegerea diferențelor dintre endocrania globulară și alungită. Acest lucru este crucial deoarece schimbările aduse cortexului parietal ar putea afecta funcțiile asociative și integrative între intrările primare somatice și cele vizuale.