Leziuni inflamatorii și stenicice în boala Crohn. Corelarea histologică cu rezonanță magnetică – Postere – Societatea spaniolă de anatomie patologică

Introducere: Evaluarea activității în boala Crohn (CE) este importantă pentru optimizarea strategiilor terapeutice. Diferențierea între leziunile inflamatorii și sterenotice este decisivă, deoarece primul răspunde bine la tratamentul medical, în timp ce acesta din urmă necesită o intervenție chirurgicală. Activitatea din CE se bazează pe o combinație de constatări clinice, biochimice, endoscopice și radiologice care nu sunt sensibile la determinarea activității inflamatorii intestinale și nu se diferențiază între inflamație și stenoză. Imagistica cu rezonanță magnetică (RM) este foarte sensibilă și specifică în evaluarea CE în intestinul subțire. Capacitatea de diferențiere între activitatea și fibro-elevenoza RMN nu a fost studiată, deoarece sunt entități care se pot suprapune. La pacienții cu simptome refractare, deciziile terapeutice se bazează pe diagnosticele histologice. Propunem să completăm datele histologice cu IRM-Imaging ca biomarkers de activitate în EC.Material și metode: RM preoperator a fost efectuat la 27 de pacienți cu CE selectați pentru rezecție chirurgicală. RMN a evaluat: grosimea peretelui, intensitatea semnalului de contrast pre și post și creșterea relativă a semnalului cu contrast, prezența edemului și stenoza luminii. Secțiunile histologice ale aceleiași zone vopsite cu el au fost evaluate. Grosimea peretelui, a submucozei, procentul componentelor inflamatorii și fibrifoase din mucoasa și submucoza (petele de tricromare Masson și Reticulină), edemul submucosal și vascularizarea (CD31). Rezultate: Cazuri cu predominanță inflamatorie prin mine A avut un semn de semnal mai intens de semnal inițial prin RMN că fibroenenotic (p = 0`009). Grosimea submucozei a fost corelată cu lax pozitiv sau fibroza inițială pentru reticulină (p = 0`007), cu o tendință de vascularizare mai mare (CD31). Cazurile fibrostanotice au avut o grosime a submucozei invers corelate cu captura inițială de contrast de către RM. Inflamația mucoasă a fost corelată invers cu grosimea și fibroza submucoasă (p = 0`007). Fibroza stabilită (tricromică) nu a prins semnalul întârziat (p = 0`038) .cluziuni: există o corelație a leziunilor histologice cu imaginea de către RMN care este capabilă să diferențieze între leziunile fibroblastice și inflamatorii. RMN poate avea un rol decisiv ca biomarker în tratamentul CE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *