James 2: 1-17
Contextul:
în capitol Unul, James sa ocupat de problema ispitei, spunând că „testarea credinței tale produce rezistență” (1: 3) și că persoana care susține ispita „va primi coroana vieții” (1:12). Cu toate acestea, el a negat că ispita vine din Dumnezeu (1:13) și a afirmat că „fiecare dar bun și fiecare dar perfect este de sus, coborând de la tatăl luminilor” (1:17).
A sfătuit să fie „rapid să audă, să vorbească încet și să încetinească la furie” (1:19) – sfatul că, dacă a adoptat universal, ar rezolva multe dintre problemele lumii.
El a introdus Subiectul de a face față de doar auzind cuvântul (1:22) – un subiect pe care el va elabora în capitolul doi.
El a introdus, de asemenea, subiectul de a distruge limba (1:26) – a Subiectul pe care va elabora în capitolul 3.
James 2: 1-7. Nu arătați părtinitoare
1 frații mei, nu ține credința Domnului nostru Isus Hristos de slavă cu părtinire. 2 Căci dacă un om cu un inel de aur, în haine fine, vine în sinagoga ta și un om sărac în îmbrăcăminte murdar, de asemenea, intră; 3 Și tu plătiți o atenție deosebită celui care poartă îmbrăcămintea frumoasă și spune: „Stai aici într-un loc bun”. și îi spui bărbatului sărac, „Stați acolo” sau „Stați de picioarele mele”; 4 Nu ați arătat parțialitate între voi, și nu ați devenit judecători cu gânduri rele?
„Frații mei, nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos de slavă cu părtinire” (v. 1). O traducere mai bună ar fi „frații mei, nu arăta favoritismul pe măsură ce țineți credința Domnului nostru Glorious Isus Hristos”.
Când James spune „Credința Domnului nostru glorios Isus Hristos”, este el Vorbind despre credința pe care a posedat-o Isus – sau credința pe care credincioșii o au în Isus. Probabil că acesta din urmă, dar nu putem determina asta cu certitudine. Căci dacă un om cu un inel de aur, în haine fine, intră în sinagoga ta și un om sărac în îmbrăcăminte murdar, de asemenea, intră ; Și vă acordați o atenție deosebită celui care poartă îmbrăcămintea frumoasă și spune: „Stați aici într-un loc bun, și spuneți bărbatului sărac,” Stați acolo „sau” stați lângă picioarele mele; „(vv. 2-3). Suntem tentați să arătăm parțialitatea oamenilor bogați sau puternici, uneori din respect, uneori din frică și, uneori, în speranța că persoana bogată sau puternică va dona bani sau ne va ajuta într-un alt mod.
Dar subordonarea nu este singurul tratament special rezervat pentru cei bogați și puternici. Persoanele furioase merg uneori la lungimi mari pentru a arăta dispreț pentru persoanele cu statut ridicat.
din punctul de vedere al creștinului creștin Credința, ambele abordări sunt în eroare, deoarece ambele reacționează la bogăție sau putere mai degrabă decât la persoana.
Dumnezeu nu arată nici o parte a părții, ci „fără respect Persoanele judecători în funcție de munca fiecărui om „(1 Petru 1:17; a se vedea și locul de muncă 34:19; Fapte 10:34; Romani 2:11; Galateni 2: 6).
Tora (Exodul 23: 3, Leviticus 19:15; Deuteronom 10:17; 16:19), Psalmii (82: 2) și profeții (Isaia 3 : 9; Malachi 2: 9) interzice presupunerea parțialității.
Isus a mustrat cărturari puternici și fariseii, nu pentru că erau puternici, ci pentru că au folosit puterea lor pentru scopuri de auto-servire.
P > „Nu ați arătat parțialitate (grec: diakrino) în rândul dvs.” (v. 4a). Cuvântul diakrino combină două cuvinte, dia și krino.
În acest context, diakrino înseamnă a face judecăți, pentru a clasifica oamenii după clasă și pentru a le răspunde în funcție de clasa lor.
„și devin judecători (grec: Kritai) cu gânduri rele?” (v. 4). Rețineți asemănarea dintre Dia Krino și Kritai. Krino este forma de verb pentru a judeca, iar Kitai este substantivul pentru judecător.
așa cum s-a menționat mai sus pe versetul 3, Tora, Psalmi și profeții interzic să prezinte parțialitate. Persoana care împarte oamenii în clase și croitori răspunsul său la acea persoană în funcție de clasa lor este vinovată de a încălca legea evreiască care interzice judecătorii pentru a arăta parțialitate (Leviticul 19:15).
Ce înseamnă James „Gânduri rele”? Există multe posibilități. O persoană care arată părtinire bogată ar putea fi vinovată de a juca banii persoanei bogate – și dorind să găsească o modalitate de a obține o parte din ea. Sau ar putea fi vinovat de a urca pe cei bogați persoană și condamnându-l fără cauză.
James 2: 5-7. Săraci în această lume – bogat în credință
5 Ascultă, frații mei iubiți. Dumnezeu nu le alege care sunt săraci în această lume să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care i -a promis celor care îl iubesc? 6 Dar tu l-ai dezonorat pe omul sărac. Nu te oprești bogat, și să te tragi personal în fața instanțelor ? 7 Nu blasfemează numele onorabil prin care sunteți numit?
„Ascultă, frații mei iubiți. Dumnezeu nu a ales Dumnezeu (greacă: Eklego) cei care sunt săraci în această lume să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care i -a promis celor care îl iubesc? ” (v. 5).Cuvântul Eklego înseamnă selectarea sau alegerea, dar nu neapărat exclusiv. Faptul că Dumnezeu binecuvântează pe cei săraci cu credința nu exclude neapărat cei bogați să primească aceeași binecuvântare.
Noi avem, de fapt, cunoscuți oameni bogați care erau devotați și slujitori umili ai Domnului. Dar credința pare a fi mai răspândită printre cei săraci decât printre cei bogați. Odată ce oamenii devin bogați, ei sunt mai înclinați să se gândească prea mult la ei înșiși și pe Dumnezeu nu deloc.
P> Dar ați dezonorat omul sărac „(v. 6A). Dacă Dumnezeu a onorat persoana săracă, cum putem să ne simțim justificați să tratăm rău omul sărac.
„Nu vă asupriți bogați, și să vă trageți personal în fața instanțelor?” (v. 6B). Este ironic faptul că ne-a arătat deferență persoanelor care folosesc puterea lor de a ne migna. Bogii uneori trag pe cei săraci în instanță – o arenă în care săracii sunt într-un dezavantaj distinct.
„Nu blasfemează numele onorabil prin care ești chemat?” (v. 7). Întotdeauna am crezut că blasfemia ca abuz verbal îndreptat spre Dumnezeu, dar a fost surprins să afle că se aplică și abuzului verbal îndreptat spre oameni. Calomnia ar fi o traducere bună (în loc de blasfemă), deoarece calomnia transmite elementele de intenție rele și acuzațiile neadevărate.
James 2: 8-13. Îndepliniți legea – Iubiți-vă vecinul
8 Cu toate acestea, dacă îndepliniți legea regală, conform Scripturii „, veți iubi vecinul vostru ca pe voi înșivă”, faceți bine, dar dacă vă arătați părtinire , comiteți păcatul, fiind condamnat de lege ca și cei care împiedică întreaga lege și totuși se împiedică într-un singur punct, el a devenit vinovat de toate. 11 Căci cel ce a spus: „Nu comite adulter”, a spus de asemenea , „Nu comiți crimă”. Acum, dacă nu comiți adulter, ci crimă, ați devenit un transgressor al legii. 12 Așadar, vorbiți, așa cum oamenii care urmează să fie judecați printr-o lege a libertății. 13 Căci judecata este fără milă nu a arătat nici o milă. Mercy triumphs peste judecată.
„Cu toate acestea, dacă îndepliniți legea regală, conform Scripturii,” vă veți iubi pe aproapele vostru, „faceți bine” (v. 8 ). Expresia, „Legea regală”, ar putea fi mai bine tradusă, „Legea regelui”. În acest caz, regele este Dumnezeu.
Isus a învățat că întreaga lege și profeți ar putea fi rezumate în două porunci: iubirea lui Dumnezeu și iubirea vecinului (Matei 22:37:40). James îngustă lista la una: „Îți vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți”.
James spune că persoana care iubește vecinul său face bine. Acest lucru este adevărat în trei moduri: În primul rând, el păstrează Legea. În al doilea rând, face viața mai bună pentru vecinul său. În al treilea rând, el face viața mai bună pentru sine – chiar și în veșnicie.
„Dar dacă arătați parțialitate, comiteți păcatul” (v. 9A). Legătura dintre acesta și ultimul verset este aceasta. Persoana care iubește vecinul său va trata bine vecinul, indiferent de bogăție sau poziție socială.
Afișarea părtinitoare înseamnă tratarea binelui bogat sau puternic și cei săraci mai puțin bine, ceea ce încalcă „iubirea voastră” Regulă. Deoarece „iubirea vecinului” ocupă o poziție atât de înaltă în ierarhia regulilor spirituale, persoana care arată părtinire este vinovată de încălcarea unuia dintre cele mai importante reguli. El / ea comite un păcat.
„Fiind condamnat de lege ca și transgresoare” (v. 9b) Cel puțin.
Dar James ne-ar avea să ne gândim la două categorii: vinovăție și nevinovăție – transgresori și cei care sunt sfinți. Afișarea parțialității ne mută de la nevinovăție pentru vinovăție – de la sfințenie la încălcare.
„Pentru cine păstrează întreaga lege și totuși se împiedică într-un singur punct, el a devenit vinovat de toate. Pentru cel care a spus:” Nu comite adulter, „a spus, de asemenea, nu comite crimă.” Acum, dacă nu comiți adulter, ci crimă, ai devenit un transgressor al legii „(v. 10-11). James continuă să exploreze vinovăția și Inocență. Fie că suntem vinovați de crimă, adulter, arătând parțialitate sau orice alt păcat, am devenit un transgressor al legii „.
cine este atunci nevinovat? Nimeni. Cine este vinovat? Noi toti. Pavel spune: „Toți au păcătuit și au căzut de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Cum putem avea vreo speranță? Pavel spune că remedierea păcatului nostru este „îndreptățită de harul (Dumnezeu) Răscumpărarea care este în Hristos Isus „(Romani 3:24).
Dar James nu menționează harul aici. El subliniază evitarea păstrăvului.
„Așa că vorbiți, așa cum oamenii care urmează să fie judecați printr-o lege de libertate” (v. 12). James accentuează acțiunile, vorbind și făcând – în concordanță cu Accentul pus pe lucrările pe care le va menționa în continuare (v. 14-18).
În timp ce Hristos ne-a eliberat de legea evreiască, el nu ne-a eliberat de judecată.În Matei 25: 31-46, a creat o imagine a Zilei Judecății, care spune că moștenirea noastră a Împărăției Dumnezeire va depinde de faptul că ne-am hrănit pe flămânzi, a băut o băutură însetată, a salutat străinul, îmbrăcat gol și a vizitat bolnavii și cei din închisoare.
Așa cum vorbim și acționăm, trebuie să păstrăm această viziune a zilei de judecată înaintea noastră, pentru a ne motiva să vorbim și să acționăm cu compasiune.
„Pentru că judecata este fără milă de cel care nu a arătat nici o milă. Mercy triumfs peste judecată” (v. 13) 7) Va ierta, de asemenea, tu. Dar dacă nu iertați bărbați greșelile lor, nici tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre „(Matei 6:12, 14-15) Monetăria, mărar, cumin), dar lăsând „anulată problemele grele ale legii: justiție, milă și credință” (Matei 23:23) – ridicând mila într-un loc printre cei mari-trei.
Ce este mila? Peter Davids definește mila ca, „aplicarea harului”. Îmi place asta. Mercy este conducta care convoacă harul persoanei nevoiașe. Această idee de mila activă este în totalitate în concordanță cu ceea ce spune James (vezi comentariile despre versurile 14-18 de mai jos).
James 2: 14-18. Credință și lucrări
14 Ce bun este, frații mei, dacă un bărbat spune că are credință, dar nu are nici o fapte? Poate credința să-l salveze? 15 Și dacă un frate sau o soră este goală și lipsa alimentelor zilnice, 16 și unul dintre voi le spune: „Du-te în pace, să fie încălzit și umplut”. Și totuși nu le-ai dat lucrurile pe care corpul are nevoie, ce bine este? 17 chiar atât de credință, dacă nu are nici o fapte, este mort în sine. 18 Da, un om va spune: „Ai credință și eu au lucrări. ” Arătați-mi credința fără fapte și eu prin faptele mele vă va arăta credința mea.
James este preocupat aici cu ceea ce am putea numi credința serviciului de buze – credința care găsește expresie în cuvinte, dar nu în fapte.
„Ce bun este, frații mei, dacă Un bărbat spune că are credință, dar nu are nici o fapte? Poate credința să-l salveze? (v. 14). Această întrebare a provocat o mulțime de controverse. Luther era incomod cu Cartea lui Iacov, care părea să fie în contradicție cu teologia lui Pavel de mântuire prin credință Credința (Romani 3: 27-28; 4: 1-5; 11: 6; Galateni 2:16; 3: 2, 10).
Dar James spune că credința autentică va duce la lucrări și Orice credință care nu produce nici o faptă bună nu este adevărată credință (James 2: 14-18).
Cred că Pavel ar fi de acord. În timp ce el subliniază că nu putem câștiga mântuirea prin faptele noastre bune, el recunoaște, de asemenea, el recunoaște el „Că nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu împărăția lui Dumnezeu? Nu fi înșelat. Nici imoralul sexual, nici idolatrii, nici prostituatele de sex masculin, nici homosexualii, nici hoții, nici hieți, nici bețivi, nici calomniei, nici extorsionari, vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu „(1 Corinteni 6: 9-10). El ne impune să trăim, nu după trup, ci după Duhul și spune că fructele Duhului sunt „dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, bunătate, credință, blândețe și auto-control” ( Galateni 5: 16-26)
„Și dacă un frate sau o soră este goală și lipsa de mâncare zilnică și unul dintre voi le spune:” Du-te în pace, să fie încălzit și umplut; „și Cu toate acestea, nu le-ați dat lucrurile pe care corpul are nevoie, ce bine este? ” (v. 15-16). În timp ce trebuie să recunoaștem valoarea unui cuvânt bun sau un pat pe spate, acelea de mică valoare unei persoane care este rece, goală și foame. Cuvintele de la sine nu pot satisface nevoile unei persoane care nu are mâncare, îmbrăcăminte și adăpost.
„Chiar și atât de credință, dacă nu are nici o faptă, este mort în sine” (v. 17). James este nu încercând să diminueze rolul credinței. În versetul următor, el va vorbi despre propria credință. Punctul său este că adevărata credință se va manifesta în acțiune – va face o diferență în felul în care trăim. Credința care nu reușește face asta „este mort” – fără viață – inutil.
„Da, un om va spune:” Aveți credință și am lucrat „(v. 18A). În timp ce acest verset nu este În lectura lectură, se rotește argumentul că James a făcut și este vrednic de includere.
Există diverse posibilități aici, dar cel mai probabil este că această persoană spune că oamenii au cadouri diferite. S-ar putea avea credință și altul ar putea avea lucrări.
„Arătați-mi credința fără fapte, și eu prin faptele mele vă vor arăta credința mea” (v. 18b). Dar James răspunde că credința și lucrările nu sunt două daruri diferite, fiecare suficientă pentru sine. Credința adevărată va da întotdeauna eforturi bune, iar lucrările vor confirma validitatea credinței unei persoane. James va continua această venă de gândire prin versetul 26.
Cotațiile Scripturii sunt de la Biblia Mondială a English (Web), un domeniu public (fără drepturi de autor) Traducere modernă în limba engleză a Sfântei Biblii. Biblia Mondială a Engleză se bazează pe versiunea standard americană (ASV) a Bibliei, Biblia Hebraica Stutgartensa Vechiul Testament și textul majorității grecești Noul Testament. ASV, care este, de asemenea, în domeniul public datorită drepturilor de autor expirate, a fost o traducere foarte bună, dar a inclus multe cuvinte arhaice (Hast, Shineth etc.), pe care Web-ul a actualizat-o.
Bibliografie:
adamson, James B. Noul comentariu internațional despre Noul Testament: Epistola lui James (Grand Rapids: William B. EEDMANS Publishing Co., 1976)
Barclay, William, Biblia de studiu zilnică: scrisorile lui James și Petru (Louisville: Westminster John Knox Press, 2003)
Cedru, Paul A., Comentariul predicatorului: James, 1, 2 Peter, Jude (Nashville: Thomas Nelson , Inc., 1984)
Gaventa, Beverly R., în Brueggemann, Walter, Cousar, Charles B., Gaventa, Beverly R., și Newsom, James D., Texte de predare: Un comentariu lectură Bazat pe NRSV-an a (Louisville: Westminster John Knox Press, 1995)
Gench, Frances Taylor, Westminster Comentariu Biblic: Evrei și James, (Louisville: Westminster John Knox Press, 1996)
Holladay, Carl R., Craddock, Fred B., Hayes, John H., Holladay, Carl R. și Tucker, Gene M., predicând prin anul creștin A (Harrisburg, Pennsylvania: Trinity Press International, 1992)
Johnson, Luke Timothy , Biblia noului interpret: Evrei, James, 1-2 Petru, 1-3 Ioan, Jude și Apocalipsa, voi. XII (Nashville: Abingdon Press, 1998)
MacArthur, John, Jr., Comentariul MacArthur New Testament: James (Chicago: Institutul Bibliei Moody din Chicago, 1998)
Martin , Ralph P., Word Biblic Comentariu: James, voi. 48 (Dallas, Word Books, 1988)
McKnight, Edgar V., Smyth & Helwys Biblie Comentariu: Ebraică-James (Macon, Georgia: Smyth & Helwys Publishing, Inc., 2004)
McKnight, Scot, noul comentariu internațional pe Noul Testament: Scrisoarea lui James (Grand Rapids: Wm. B. EERDMANS Publishing Co., 2011)
MOO, Douglas J., Tyndale Comentariile Noului Testament: James, Vol. 16 (Downers Grove, Illinois: Presa Intervaritsity, 1985)
Moritz, Thorsen în Van Harn, Roger E. (Ed.), Comentariul lectologic: Exegeza teologică pentru textele duminicii: a doua lectură: acte și Epistolele (Grand Rapids: William B. EERDMANS Publishing Company, 2001)
Perkins, Pheme, Interpretare: Primul și al doilea Petru, James și Jude (Louisville: John Knox Press, 1995)