iv id = „04F6FA4E4A”
Exerciții
1 2 3 4 5 6
Termenul de inteligență emoțională se referă la capacitatea umană de sentiment, înțelegere, controlare și modificare a stărilor emoționale în sine și altele. Inteligența emoțională nu este de a îneca emoții, ci să le direcționeze și să le echilibreze. Un antecedent apropiat al inteligenței emoționale este teoria „inteligențelor multiple” a Dr. Howard Gardner, Universitatea Harvard, care ridică („cadre de minte”, 1983) că oamenii au 7 tipuri de inteligență pe care le-au referit la lume.
Caracteristici excelente, aceste inteligențe sunt:
inteligență lingvistică: este inteligența legată de capacitatea noastră verbală, cu limbă și cuvinte.
Inteligență logică: are de a face cu dezvoltarea gândirii abstracte, cu precizie și organizație prin linii directoare sau secvențe.
inteligență muzicală: este direct legată de abilitățile și ritmurile muzicale.
Inteligența vizuală – spațială: capacitatea de a integra elementele, le percepe și de a le ordona în spațiu și de a putea stabili relații de tip metaforic între ele.
Inteligența kinestezică: acoperă totul legat de mișcarea corporală, cât și de obiecte și reflexe.
Inteligența interpersonală: implică capacitatea de a stabili relații cu alte persoane.
Inteligența intrapersonală: se referă la auto-cunoaștere și la toate procesele conexe, cum ar fi încrederea în sine și autootizing.
Inteligența interpersonală și intrapersonală
teoria lui Gardner a introdus două tipuri de inteligențe strâns legate de competența socială și la un punct emoțional: inteligență interpersonală și inteligență intrapersonală.
Gardner a fost definit atât după cum urmează:
„Inteligența interpersonală este construită dintr-o capacitate nucleară de a simți distincții între altele: în special, contrastează în stările lor de spirit, temperamente, motivații și intenții . În moduri mai avansate, această inteligență permite unui adult abil să citească intențiile și dorințele altora, deși au fost ascunse … „
și inteligență intrapersonală ca
” Cunoașterea aspectelor interne ale unei persoane: accesul la viața emoțională în sine, la gama de sentimente, abilitatea de a face discriminări între emoții și, în cele din urmă, a pus un nume și a recurge la ei ca un mijloc de interpretare și ghidare a comportamentului în sine … „
În 1990, doi psihologi americani, Dr. Peter Salovey și Dr. John Mayer, au inventat un termen a cărui faimă viitoare era greu de imaginat. Acest termen este „inteligența emoțională”. Astăzi, la paisprezece ani de această „prezentare în societate”, puțini oameni din medii culturale, academice sau de afaceri ignoră termenul sau semnificația. Și aceasta este, în mod fundamental, la lucrările lui Daniel Goleman, cercetător și jurnalist al New York Times, care a condus problema la centrul atenției în întreaga lume, prin lucrarea sa „inteligență emoțională” (1995).
Când se dezvoltă inteligența emoțională?
Inteligența emoțională Spre deosebire de coeficientul intelectual (care se dezvoltă numai în copilărie și după modificările adolescenței foarte puțin) este învățat și a crescut pe tot parcursul vieții. Se dezvoltă din experiențe, astfel încât abilitățile noastre în această privință pot continua să crească în cursul maturității. Vom vedea mai jos conținutul inteligenței emoționale sau ceea ce se numește și competențele emoționale
competențe emoționale
abilitate 1. Conștientizarea de sine.
Conștientizarea emoțională
Evaluarea adecvată a sine
încrederea în sine
abilitate 2.Autorregulation
auto- Control
Renunțarea
adaptare
inovație
Abilitatea 3: Motivația
Motivația realizării
angajament
Inițiativă și optimism
Abilitatea 4: empatie
Înțelegerea altora
Dezvoltarea Altele
Orientarea spre serviciu
Profitați de diversitate
înțelegere socială
abilitate 5: abilități sociale
Influența
Leadership
Catalizarea schimbării
Rezoluția conflictelor
Înființarea legăturilor
Colaborare și cooperare
Abilități de echipament
Analiza competențelor emoționale
Competențe emoționale care depind de conștiința de sine sunt:
– Conștientizarea emoțională: identificați emoția în sine Cele și efectele pe care le pot avea.
– Automalterizare corectă: cunoașterea punctelor forte și a limitărilor sale.
-Autoconfy: un sentiment puternic de valoare proprie și capacitate.
Competențele emoționale care depind de autoreglementarea sunt:
– Auto-control: Păstrarea emoțiilor și impulsurilor perturbante monitorizate.
– Fiabilitate: menținerea unor standarde adecvate de onestitate și integritate.
– Conștiința: Să presupunem responsabilitățile performanței muncii.
– Adaptabilitate: Flexibilitate în gestionarea situațiilor de schimbare.
– Inovație: Simțiți-vă confortabil cu informații noi, idei noi și noi situații.
Competențele emoționale care depind de motivația sunt
– impulsul de realizare: efort de îmbunătățire sau realizare a unui standard de excelență a muncii.
– Angajament: Înscrieți-vă cu obiectivele grupului sau organizației.
– Inițiativa: Disponibilitatea de a reacționa la oportunități.
– Optimismul: persistența în persecuția obiectivelor, în ciuda obstacolelor și obstacolelor care pot apărea.
Competențele emoționale care depind de empatie sunt:
– Înțelegerea altora: realizați sentimentele și perspectivele colegilor.
– Dezvoltarea celorlalți: Fiți conștienți de nevoile de dezvoltare ale restului și să vă întăriți abilitățile.
– Serviciul de orientare: Anticipați, recunoașteți și satisfaceți nevoile reale ale clientului.
– Îmbunătățirea diversității: cultivați oportunitățile de angajare prin diferite tipuri de persoane.
Conștiință politică: să poată citi curenții emoționali ai grupului, precum și puterea relațiilor dintre membrii săi.
Competențe emoționale legate de abilitățile sociale sunt:
– Influență: Idea Tactica eficientă de persuasiune.
– Comunicare: Știți cum să ascultați deschis restul și să dezvoltați mesaje convingătoare.
– Managementul conflictelor: cunoașterea negociază și rezolvă dezacordurile prezentate în cadrul echipei de lucru.
– Leadership: Abilitatea de a inspira și de a ghida indivizii și grupul în ansamblu.
– catalizator al schimbării: inițiator sau administrator de situații noi.
– CONSTRUCTOR DE CONEX: Furajează și consolidează relațiile interpersonale din cadrul grupului.
– Colaborare și cooperare: Lucrați cu alții.
